Este o vorbă care spune “Răbdarea este calea către virtute.” și am auzit deseori despre cât de importantă este răbdarea. Nu e întocmai plăcut să ai răbdare sau cel puțin așa percepem actul de a aștepta pentru ceva ce vrem acum.

Răbdare nu doar că este calea către virtute dar este însăși o virtute! Având în vedere că suntem expuși zilnic situațiilor în care răbdarea prinde bine, fie că stăm la coadă în supermarket fie că avem scopuri care durează 4 ani până la realizare ar fi înțelept să discutăm un pic despre. Hai să vedem ce putem spune despre răbdare.

Îți mai amintești prima dată când ai auzit despre răbdare? La mine datează de când încă eram copil și mi se spunea să am răbdare când mergeam undeva și vroiam să ajung mai repede sau când stăteam la rând.

Lipsa de răbdare mereu a fost văzută ca fiind ceva copilăros și e rău să nu ai răbdare, mai ales când ești om mare. “Oamenii mari au răbdare”, dar nu de puține ori am întâlnit adulți care mi se păreau amuzanți prin nerăbdarea lor. Să nu confundăm actul de a sta pe loc și nemișcat cu starea de liniște ce survine din urma unei atitudini autentice de răbdare.

Cred că răbdarea e o calitate la care lucrezi la fel de bine ca oricare alt lucru. E ceva ce ar fi de dorit să fie lucrat încă din copilărie ca atunci când ajungem adulți să nu ne coborâm cu bâtele unii la alți doar fiindcă cineva a “adormit” la volan pentru o secundă după ce s-a făcut semaforul verde.

Ce putem face când e timpul să avem răbdare?

Exerciții! Exercițiile sunt foarte distractive și folositoare. Dacă folosim exercițiile care trebuie vom fi și mai productivi cu timpul respectiv și vom trage și beneficii colaterale pe deasupra. Exercițiile de respirație sunt o alegere optimă!

Exerciții de respirație

Când mă găsesc la coadă în supermarket sunt Zen. Inspir în 4 timpi. Țin în piept aerul 4 timpi. Expir în 4 timpi și stau în repaus 4 timpi apoi o iau de la capăt. Dacă fac asta după 10 ori deja încep să simt cum tensiunea din piept dispare iar după 5 minute sunt calm ca puful ce plutește pe apă.

Acest este exercițiul meu preferat și primul care îmi vine în minte în situațiile în care ar fi folositor. Recurg la el de zeci de ori pe zi în mai multe situații. Mă relaxează, mă oxigenez mai bine și devin mai atent.

Exerciții de prezență

Prezența, o stare care te face să fi intrigat de tot ce se întâmplă chiar acum. Când devin prezent iau o pauză din a mă proiecta în viitor sau a mă gândi la trecut și sunt mă concentrez pe acum.

Observ felul în care mă simt. Devin conștient de gândurile ce-mi apar în minte. Observ faptul că mă observ. Mi se accentuează simțurile, aud perfect fiecare silabă din cuvintele conversațiilor din jurul meu. Simt cum stau hainele pe mine.

Toate lucrurile acestea mă fac să mă simt în viață. Devin recunoscător pentru toate și mă simt cuprins de o liniște și o pace interioară. Chiar și în secunda asta. Simulând ceea ce experimentez în acele momente, mă simt recunoscător că încă sunt aici, sănătos, întreg și în viață. Mulțumesc! 🙂

Gândire contemplativă

Un lucru pe care îmi mai place să-l fac recent este să gândesc activ. Este o distincție între gândire și activitate mentală. Când suntem pasivi și ne apar gânduri aleatorii în minte sau plutim în fel de fel de locuri și ne imaginăm lucruri, atunci nu ne gândim la ceva anume, suntem pasivi, iar aceea este doar activitate mentală și în psihologie este numită starea de “reverie”.

Gândirea activă sau gândirea contemplativă este atunci când gândim deliberat și încercăm să legăm idei pentru rezolvarea unei probleme, parcurgerea unor informații pentru aprofundarea lor sau înțelegerea unui concept.

Putem face asta prin adresarea întrebărilor în interiorul nostru. Acest proces mai este numit “Gândire socratică” și provine din filosofia lui ghici cine? Socrate. Legendarul filosof grec pe care apropo! Ți-l recomand din toată inima.

Atunci când aștepți și atenția ta nu este necesară în exterior, spre exemplu nu stai la semafor ci aștepți la dentist, direcționează-ți atenția în interior și începe să pui întrebări legate despre tine. Am să dau exemplu de pe iTeach.ro și aici fiindcă ilustrează perfect acest mod de gândire:

Profesorul:Ce se întâmplă cu clima globală?
Stan:Se încălzeşte.
Profesorul:De unde ştim că se încălzeşte? Ce dovezi ai pentru a susţine răspunsul acesta?
Stan:Se spune tot timpul la ştiri. Se zice mereu că nu mai e aşa de frig cum era odată. Şi au fost şi zilele astea de căldură cu temperaturi record.
Profesorul:A mai auzit cineva astfel de ştiri?
Denise:Da. Am citit în ziar. Îi spun încălzire globală, cred.
Profesorul:Deci spuneţi că aţi aflat de încălzirea globală de la televizor şi din ziare? Presupuneţi că ei ştiu că ne confruntăm cu o încălzire globală?
Heidi:Şi eu am auzit. E groaznic. Calotele arctice se topesc. Animalele îşi pierd habitatul. Cred că cei de la ştiri au auzit de la oamenii de ştiinţă care studiază această problemă.
Profesorul:Dacă este aşa şi oamenii de ştiinţă îi informează pe cei de la ştiri, de unde ştiu oamenii de ştiinţă atunci?

Singura diferență este că nu porți o conversație cu cineva, porți o conversație cu tine. De cele mai multe ori găsești golurile din gândirea ta iar exercitându-te astfel îți dezvolți o gândire mai sănătoasă și rațională.

Monologul interior

Similar cu gândirea activă sau socratică, monologul interior presupune, deasemeni, exercitarea voinței în procesul de gândire dar de data aceasta pentru a te concentra și vocaliza locul în care se află atenția ta acum.

De exemplu dacă mă aflu în sala de curs a școlii de șoferi și aștept să vină instructorul încep să port un monolog și spun “Astăzi se pare că suntem toți elevii, data trecută lipseau 5,

Practic purtând o conversație cu tine te concentrezi pe prezent, te observi și creezi o relație mai bună cu tine. Nu-i ușor de explicat, dar dacă ai ținut vreodată un jurnal, observi că după ceva timp începi să înțelegi mai bine felul în care ești.

Exact așa ca și cum ai cunoaște un prieten. “Tot timpul glumește și e bine dispus dar în același timp este foarte serios în ceea ce face și tratează cu respect munca lui.” Așa începi să tragi concluzii și despre tine. Monologul interior este o modalitate de auto-cunoaștere.

Jocurile pe telefon

Aici nu mă refer la jocurile obișnuite ci jocurile care îți antrenează abilitățile cognitive. Memoria, atenția, flexibilitatea. Un singură aplicație de genul am în telefon și se numește Lumosity.

Lumosity este o librărie de jocuri făcută de niște developeri pe baza cercetărilor și studiilor științifice. Are zeci de jocuri și versiunea gratis îți permite destul de multe. Nu scriam paragrafele acestea dacă nu mi-l recomanda un amic acum două săptămâni.

Două săptămâni exact am de când folosesc zilnic aplicația. Ea măsoară indicii de performanță și îmi arată progresul. Nu este o preocupare întocmai bună pentru ați exersa răbdarea dar am adăugat-o aici ca să-ți arăt încă un lucru proactiv ce-l putem face cu telefonul.

Câteodată e bine să NU avem răbdare

Acum nu zic că nu e bine să iei acțiune când se poate, nu are rost să aștepți când nu este nevoie și am să-ți povestesc imediat ceva ca să fac lucrurile mai ușor de înțeles.

Mă aflam la supermarket într-o coadă infernală care începea de pe la rafturi. Erau 6 case și doar una deschisă. Nu exagerez dacă spun că eram 20 de persoane la coadă. Un Domn înalt de vârstă medie și-a pierdut cumpătul și a început să strige și să facă urât Deschideți odată casele alea nu vedeți ce e aici?

De printre rafturi după scurt timp apare un angajat, se repede la o casă și anunță că acea casă este deschisă. Eu aș fi așteptat cuminte chiar și dacă coada ar fi fost dublă.

Nu am fost tocmai mișcat de finețea omului, era clar că nu mai avea răbdare dar am învățat că e mai bine să muți tu sau să ocolești stânca decât să aștepți să o mute altcineva din loc. Chiar dacă gestul mi s-a părut necivilizat, am învățat ceva din asta. Anume că dacă este totuși ceva ce poți face ca să grăbești lucrurile, fă-o, e vorba de timpul tău.

Concluzie

Răbdarea este o trăsătură deziderabilă pentru oricine deoarece zilnic ne întâlnim cu situații în care, ei bine, trebuie să avem răbdare. Cu răbdarea nu te naști, ba chiar opusul, dar este ceva ce poate fi antrenat ca oricare alt lucru.

Mai am multe de adăugat ca de exemplu faptul că cel mai greu este să ai răbdare când ești tânăr. Eu vreau totul și acum dar ei bine, ce n’est pa possible. Aș mai fi dezvoltat de ce cred eu că răbdarea este un semn al maturității plus alte lucruri.

Este suficient pentru articolul de astăzi, te las, să ai grijă de tine și dacă ai citit până aici îți mulțumesc! Înseamnă mult pentru mine. Rămâi cu mine și am să te surprind. Călătoria continuă…

Arata-le prietenilor!