Abia acum în ani de zile de când știu de existența EQ-ului am început să practic cu adevărat. EQ se referă la inteligența emoțională la fel cum IQ se referă la inteligența mentală.

Am citit într-o carte când aveam vreo 22 de ani, se numea Puterea Subconștientului de Joseph Murphy, acolo am auzit pentru prima dată de EQ și dupaia am citit încă o carte strict numai pe tema asta.

Acea carte spunea foarte multe lucruri despre EQ și experimente care s-au făcut la nivel de școală dar esența este că oricât de intelectual ai fi și oricât de bogată ar fi cultura ta, dacă nu ai inteligență emoțională n-o să ajungi departe ba chiar nicăieri.

Sunt cazuri în care oameni cu o cultură și inteligență mai scăzută au success comparativ cu competitorii lor care e clar că au un IQ mai mare dar un EQ mai scăzut.

Andy Szekely și Zoltan Vereș vorbesc des despre asta din industria dezvoltării personale din România. Dacă vrei să afli mai multe caută-i pe YouTube, respectiv pe Zoltan Vereș.

Cum arată asta în viața reală?

Examplu concret, să spunem că suntem martorii unui scenariu în care la lucru este necesar să fie promovat un om cu cea mai de jos funcție. Pentru a obține acel post care oferă o mărire a salariului cu 50% este nevoie să dai un test și un interviu.

Unul dintre colegi e clar foarte competent și ba chiar merită acea promoție dar n-o primește, ști de ce? Pentru că în mintea lui e numai “Dacă se măresc responsabilitățile și nu mă descurc? Dacă promovez și după aceea mă trimit înapoi? Lasă, mai bine nu mă complic”. Și pierde din start din cauza stimei de sine scăzută, a EQ-ului, că nu știe să-și gestioneze emoțiile.

Chiar dacă se prezintă la interviu după ce-și adună puțin curaj, când ajunge acolo și cel care ia interviul vede că cel care vrea promoția pare nesigur pe el o să creadă că nu-i competent și n-are de ce să-l aleagă și-l respinge și uite așa cel cu IQ mai scăzut dar EQ mai puternic ajunge să primească promovarea.

EQ-ul în viața mea.

Nu numai că n-am practicat EQ-ul dar mi l-am ignorat total. Am lăsat să mi se adune în corpul emoțional fel de fel de neplăceri și n-am făcut mentenanță niciodată conștient.

Am realizat că această mentenanță a spațiului meu emoțional este unul din ingredientele necesare tortului fericirii. Da, e bine să ai obiective, e bine să fi proactiv dar pe ce fundal emoțional fac asta? O fac din nevoie? O fac pentru a demonstra ceva? O fac din plăcere?

De ce EQ-ul este important.

Nu știu ce educație ai avut tu dar eu în viața mea n-am pomenit de așa ceva, să-mi spună cineva că emoțiile mele sunt importante, să mă îngrijesc de felul în care mă simt și să încerc să înțeleg ce se întâmplă și cum funcționez pe plan ENERGETIC. Cel puțin până în ultima perioadă când am început să aud niște idei.

Emoțiile sunt o sursă extraordinară de putere și nu trebuie decât să te uiți în spate să-ți amintești un moment când erai foarte furios și ai făcut ceva curajos care nu-ți stă în caracter.

Ăsta e doar un exemplu, la fel de bine pot să beneficiez de puterea emoțiilor pozitive. Entuziasm, pasiune, iubire, bucurie, plăcere, extaz, euforie! Care sunt emoții pozitive. Sună atât de ciudat pentru mine unele încât mă gândesc dacă să ți le scriu sau nu din grija pentru ce-o să crezi tu despre ele.

Bine că emoțiile ca tristeșea, furia, gelozia, supărarea, depresia, anxietatea sunt normale și nu-i nimic neobișnuit să auzi pe cineva că spune de cineva că e depresiv dar când am auzit ultima oară spunându-se despre cineva că este extaziat?

Practici de a-ți dezvolta EQ-ul.

Mai mult de atât nu știu să-ți spun, habar n-am tehnici sau cum trebuie abordată situația, mai ales pentru tine când tu ești diferit și ce se aplică la mine s-ar putea să nu se aplice la tine.

Momentan am observat cât de mult mă ajută liniștea și meditația. Alocându-mi timp zilnic în care mă privesc în interior la felul în care mă simt și gândindu-mă la cum aș putea să mă simt diferit mă influențează. Gândește-te la cum s-ar simți ceva mai pozitiv cu alte cuvinte.

Alt lucru care mă ajută este însăși înțelegerea emoțiilor. De exemplu ce este frustrarea? Frustrarea o simți atunci când stă cineva sau ceva între tine și obiectivul tău. Dacă mă observ și văd că sunt frustrat zic “Aha, sunt atașat prea tare de rezultatul ăsta, mai bine dau drumul așteptărilor” și se dizolvă frustrarea.

Concluzie

Emoțiile sunt parte integrantă a vieții noastre. Sunt un element al acestui vehicul pe care îl numim Om prin care se manifestă conștiința noastră. Să-l ignor este însăși ignorant din partea mea. E ca și cum aș ignora/refuza o parte din minte. Consider că este mai înțelept să înțeleg cum funcționează, cum îl fac de partea mea și cel mai important, să mă bucur de el.

Arata-le prietenilor!