Salut! Te-ai imaginat vreodată fiind propriul tău șef? Să lucrezi când vrei tu, cât vrei tu și să fi plătit exact cât meriți. Și mai bine să lucrezi din confortul casei tale? Cum ai reacționa dacă ți-aș spune că e posibil? Nu, nu îți vând nimic. Îți povestesc cum am trăit mai bine de un an în acest fel. Să începem!

Era anul 2016, lucram la o stație peco ca și peronist. Treaba mea era să întâmpin oamenii, să alimentez mașinile și să le ofer uleiuri, aditivi și alte consumabile pentru mașină. Era probabil cel mai bun job care l-am avut până atunci.

Despre experiența mea ca muncitor în stație

Salariul era cel de bază, plus bonuri de masă plus bacșișul ce îl primeai de la oamenii care te rugau să le ștergi parbrizul. Programul era fix și se respecta cu sfințenie. Nu te ruga nimeni să faci ore suplimentare, nu era nevoie.

Ceva ce m-a atras foarte mult este că spre deosebire de marea majoritate a locurilor de muncă aceasta îmi oferea posibilitatea de a-mi forma o carieră. Vrei să zici că ai carieră în stațiile peco? Da. Am să-ți spun de ce.

Carieră profesională în stațiile peco

Următoarea diagramă a fost creată de mine iar acuaritețea ei este creată din pură observație cumulată din circulația informațiilor de la momentul respectiv.

Cu cât ești mai dispus să-ți asumi mai multe responsabilități cu atât mai mult te califici pentru următoarea promovare. Am observat că stațiile peco sunt foarte influențate de mentalitatea din occident. Capitalism!

Oamenii aceia n-au nici o problemă în ați oferi o promovare dacă le dovedești că ești un om competent, din contră! Te încurajează să excelezi și să promovezi prin concursuri anuale și training-uri oferite de ei la nivel național.

Am participat în Iași la un training sponsorizat de stație. Din motive pe care nu le înțeleg, la întoarcere, originalul a fost reținut de stație. Mi-am permis totuși să fac o copie înainte de a preda certificatul.

Am văzut oameni cum au ajuns de la a fi peroniști la casieri și de la casieri la șefi de stație. Ca și șef de stație poți deveni director de stație. Dacă ești un angajat bun, ca și peronist sau casier poți să te califici ca și trainer.

Trainerul meu a fost peronist inițial, m-a întrebat dacă ar fi în interesul meu să devin trainer fiindcă este posibil și ar fi fost dispus să mă îndrume. Deci, la sfârșitul zilei, ca și concluzie, ai unde avansa într-o stație peco.

Partea goală a paharului

Ca orice lucru în viață, jobul avea părțile lui negative. Am să încep cu programul. Mi-a placut să lucrez zile aleatorii. Programul nu era fix, primeai în fiecare lună tabelul cu zilele de muncă care aveai să le prestezi în acea lună.

Într-o săptămână puteai lucra Luni Z, Marți Z, Miercuri N, Joi L, Vineri L, Sâmbătă Z, Duminică N. Se întâmpla uneori, fiindcă ai avut săptămâni mai aglomerate să lucrezi doar două zile într-o săptămână.

  • Z = Zi
  • N = Noapte
  • L = Liber

Mie îmi placea asta, aveam zile în care eram liber total și asta în cursul săptămânii. Puteam face și avea alte activități, nu numai lucru. Dezavantajul în organizarea asta era că o tura dura 12 ore și aveai și ture de noapte care te terminau fizic.

De la muncitor la Freelancer

Am ajuns în sfârșit la esența articolului, și anume partea în care vă povestesc cum am ajuns să lucrez din confortul casei mele făcând o muncă interesantă pentru o sumă considerabilă de bani.

Am vrut să aștern fundația de la care am plecat. Consider că este importantă în exprimarea posibilități de a face o tranziție de genul și folositor pentru o aprofundare mai amplă în povestea mea și cine sunt eu.

Cum am aflat de Freelancing

Ma văd cu un amic într-o zi. La sfârșitul zilei când să plecăm fiecare în direcțiile noastre mă întreabă dacă nu vreau să vin cu el la un alt amic pe care eu nu-l cunoșteam. Am acceptat propunerea el urmând să-l sune și să-l anunțe că venim.

Am plicat din centrul orașului, ajunși acolo am realizat că amicul lui stă în același bloc cu mine la același etaj. Amicul nostru comun ne-a făcut cunoștință și după câteva minute am realizat că aveam foarte multe interese comune.

El, ca și mine, e pasionat de dezvoltare personală, nutriție și sport și alte topicuri similare. Am făcut schimb de numere și a rămas că o să ne revedem. Nu era lucru dificil având în vedere că locuiam la 30 de metri distanță unul de altul.

Am început să ieșim și să purtăm discuții lungi despre potențialul uman, sistemele de guvernământ, evoluția omenirii și alte subiecte transcedentale. Rămași încă surprinși și în ziua de astăzi de ironia întâlnirii noastre. Dar alas!

Frecventând des reședința lui am aflat, în mod inevitabil, despre ocupația lui. Freelancingul! Freelancingul a fost un termen pe care l-am mai auzit, aleatoriu, online, și prea rar offline. Cuvânt care nu l-am aprofundat din păcate.

Cunoscândul pe el am descoperit că întregi cariere sunt formate în domeniul digital, foarte bănoase, având ca ocupație diverse activități interesante pe care le-am practicat chiar eu însumi din plăcere cum ar fi crearea siteurilor.

Cum am trecut de la peronist la freelancing

Inevitabil am devenit curios și am pus întrebări. De mult, defapt, de prin adolescență mi-am dorit să găsesc o metodă de a câștiga bani lucrând de acasă, de la calculator. Aparent oportunitatea s-a decis într-un final să apară.

Mulțumită deschiderii lui față de întrebările pe care i le puneam, am descoperit că am o șansă și e posibil chiar și pentru mine să fac asta full time. Începusem să mă satur de turele de noapte și de cafele.

Am strâns ce bani mai aveam și ce-am mai reușit să strâng și mi-am cumpărat un laptop second-hand de pe Okazii. Îmi amintesc că toată treaba asta mi-a luat vreo două luni de zile și încercam să mă descurc cu bacșișul care îl primeam la muncă.

Primele contracte pe care le-am găsit nu erau de success, găsești și clienți răi care vor să faci cât mai multă muncă și să te plătească cât mai puțin. Totuși…eram determinat să o fac. Când nu mergeam la muncă postam pentru job-uri online.

Într-o zi când eram la alergat cu amicul meu, însăși cel care mi-a sugerat freelancingul m-a întrebat dacă nu vreau să lucrez la unul din clienții lui care avea nevoie de oameni. Am acceptat.

După doar o lună și ceva mi-a făcut o propunere să intru la el full-time. Și astăzi îmi aduc aminte. Eram într-o tură de noapte, vorbeam de pe telefon pe Skype. M-a contactat și mi-a făcut propunerea, am acceptat fără să mă gândesc de două ori.

Totuși, a fost o decizie grea, aveam să părăsesc ceva ce în sfârșit părea a fi un job bun. Să-mi scriu cererea de încetare a contractului și să sar în necunoscut. A fost un drum anevoios, dar am făcut tranziția într-un final.

Ultima zi de lucru în stație a fost pe 10 August 2016.

În stânga, șeful de stație Ionel B. , la mijloc eu iar în dreapta, directorul de stație Ioan V.

Treaba mergea bine, banii intrau, iar după scurt timp am găsit un al doilea client. Trecuse Septembrie, Octombrie, Noiembrie. Am decis să-mi schimb stilul de viață. Pe data de 1 Decembrie 2016 m-am mutat în Suceva, singur, într-un apartament.

Mi-am găsit până și contractul împreună cu procesul verbal de la întocmirea contractului de închiriere.

Și uite așa, m-am trezit că locuiesc singur într-un apartament în Suceava. Unul din cei doi clienți mă platea atât de bine încât am renunțat la celălalt și lucram acum part-time. Îmi mențineam stilul de viață și aveam o groază de timp liber.

Mi-am făcut prieteni noi acolo, mi-am făcut multe amintiri și s-a creat o conexiune între mine și acel oraș.

Îmi amintesc de diminețile în care alergam prin parcul statuii.

Îmi amintesc de zăpada deasă de pe trotuar, de geaca verde și fularul ud de la gură.

Îmi amintesc de oamenii noi și interesanți cu care am fost la concerte.

Îmi amintesc de sufrageria în care puteam proiectorul pe perete și mă uitam la Vikings cu prietenii în timp ce beam bere.

Îmi amintesc de ieșirea din spate a blocului unde ma puneam în fund pe scări și fumam.

Îmi amintesc de vecinul de deasupra și seara aia în care am chemat poliția fiindcă avea televizorul dat prea tare și m-am fost săturat să-i bat în ușă a 2-a zi și degeaba.

Îmi amintesc de cartoful stricat pe care mi l-a aruncat vecinul pe geam a 2-a zi după ce am chemat poliția în semn de răzbunare. Ha! Ha!

Îmi amintesc de căldura toridă și timpul petrecut pe balcon în serile în care mă uitam pe geam la trafic și ascultam muzică în căști.

2017, a fost un an interesant din viața mea și toate astea au fost posibile mulțumită freelancingului. Dacă reușești să faci asta full time poți să lucrezi de unde vrei.

Detalii amănunțite despre Freelancing

Locul în care mi-am găsit și îți poți găsi și tu clienții se numește UpWork. Este un website, o plaformă în care clienții și freelancerii se întâlnesc pentru a forma contracte pentru tot felul de proiecte.

Web design, programare, marketing, scriitori, social media, data entry, research, până și joburi în care ești nevoit să joci jocuri și să farmezi gold pentru al vine pe bani reali. Am văzut odată un job post care îți cerea să joci World of Warcraft.

Ești plătit la oră, iar suma minimă de la care pleacă ora este de $3. Echivalentul a 12 lei în cursul valutar de astăzi. La momentul actual, zona în care locuiesc eu este plătită cu 10 lei pe oră. Adică 1.600 de Lei lunar.

Sunt freelanceri care sunt plătiți și peste $100…PE ORĂ! Și acesta nu e doar un caz izolat. Intră și convinge-te, sunt MII de freelanceri care sunt plătiți peste $100 pe oră.

Dacă pui mâna pe un contract care te plătește $6 pe oră poți lucra part-time și ai salariul minim pe economie. Găsește o metodă de a fi plătit $12 pe oră și lucrezi și part-time și ai bani și de investiție în propriile idei. Vrei să te muți? Nici o problemă, poți lucra de ori unde vrea mușchiul tău atâta timp cât ai acces la net.

Experienta mea in freelancing

Am lucrat mai bine de un an de zile ca și freelancer. În August 2016 am început și am lucrat până anul acesta (2018) până în Mai. Ajunseși să lucrez cu $7 pe oră. Echivalentul a 35 de Lei. Cel mai mare CEC pe care l-am primit a fost de $900. Și știu că se poate și mai mult!

Stai liniștit, asta nu s-a întâmplat “doar odata“, venitul e constant și în funcție de căt ești dispus să lucrezi și la cât este cotată ora ta. Prețul pe oră se stabilește în funcție de negocierile pe care le ai cu clientul și valoarea pe care poți să i-o oferi.

Nu consider că sunt norocos. Am muncit și n-a fost deloc ușor. Când ajungeam de la lucru postam oferte și învățam despre online marketing și cum funcționează freelancingul.

Când prietenii mei ieșeau la o bere pe terasă eu stăteam până la 1 noaptea ca să învăț doar ca a doua zi să merg iar la muncă. Eu am gasit o oportunitate și am profitat de ea.

Mai sunt aspecte interesante de acoperit ca de exemplu te întrebi poate cum își dă seama clientul dacă lucrezi sau nu. Simplu! Este o aplicație pe care ți-o instalezi pe laptop/calculator iar acea aplicație face poze aleatoriu o dată la câteva minute și le stochează pe un server de unde le poate vedea clientul.

Acest program monitorizează și numărul de taste pe care le apeși și cu ce frecvență și velocitate miști mouseul. În funcție de aceste date crează un scor de activitate între 1% și 100%. Tot ce e sub 70% e rău. Înseamnă că n-ai muncit. Atât ție cât și clientului îi apar datele.

După cum spuneam, sunt multe aspecte tehnice care pot fi discutate despre UpWork și mai ales despre Freelancingul în sine dar acest subiect este tema unei discuții pentru altă dată. Astăzi am vrut să-ți spun în mare despre asta.

Cum de că nu mai lucrezi ca și Freelancer?

Simplu. Pentru că mi s-a urcat la cap. Pentru că am tăiat creanga pe care stăteam.

M-am văzut într-o poziție bună și singura direcție pe care o vedeam era în sus. Vroiam să cresc, să fiu platit mai mult. Mi-am supra valutat calitățile și m-am certat cu clientul meu cel mai important. M-am comportat neprofesional. M-a dat afară.

Dacă ai citit articolul anterior am să-ți spun și că am încălcat niste reguli fundamentale ale consumismului. Consumam exact atât cât produceam. N-am pus destui bani deoparte încât să mă feresc de o catastrofă.

N-am avut nici clienți de rezervă, nu mi-am făcut nici portofoliu, 90% din muncă am făcut-o în afara platformei pentru a evita taxele, mare prostie, din cauza asta am pierdut amprentele munci mele. Acum e la fel de greu ca să găsesc un client ca la început.

Ce s-a întâmplat după aceea?

Cum am mai spus și în alt articol m-am trezit că nu mai aveam nici o sursă de venit. Asta s-a întâmplat anul acesta (2018) la sfârșitul lunii Februarie. De pe 5 Martie am început să lucrez ca agent vânzări ca și partener pentru o firmă de energie electrică.

Dacă e s-o punem așa, am lucrat ca și freelancing exact un an jumătate. Te întrebi cum de am o memorie așa de bună? Am o memorie bună, dar nici chiar atât de precisă. Vestea bună e că mi-am luat notițe.

Mi-am notat până și modelul de laptop second-hand pe care mi l-am cumpărat.

Încheiere

Mi-ar fi plăcut să-ți arăt mai multe poze dar din păcate telefonul pe care le-am stocat are display-ul spart…nu-mi pasă de telefon, poate reușesc să scot pozele de acolo și am să mai revin cu o postare cândva despre cum era rutina mea în Suceava.

Momentan, situația este așa cum este. Experiențele care le-am avut în urma a ceea ce ți-am povestit m-au făcut să fiu mai responsabil. Mai apreciativ cu ceea ce am și mai calculat în deciziile mele. Mai multe detalii…în viitor. Ai grijă de tine! Salutare!

Arata-le prietenilor!