Dacă muncești foarte mult te arzi. Dacă abuzezi prea mult distracția îngheți de frig când vine iarna. Vorbesc despre echilibrul dintre muncă și distracție sau relaxare dacă așa preferi să-i spui. Doi stâlpi de bază pentru o viață completă. Și sănătoasă.

Am spus într-o postare că unele din cele mai împlinitoare momente din viața mea au fost când am terminat o muncă grea pe care vroiam s-o termin. Un proiect la care lucram de ceva timp sau orice alt ceva ce vroiam să fie terminat.

Dar am avut și multe momente în care m-am aglomerat atât de mult cu munca încât n-am mai ieșit cu prietenii ba chiar n-am mai socializat deloc. Efectiv nu ieșeam cu nimeni, doar lucram și mă simțeam nefericit (deși am avut momente când eram ocupat și eram și fericit).

Am lucrat și două joburi concomitent. Am lucrat și 60 de ore pe săptămână (un job full-time a câte 8 ore pe zi constă în 40 de ore pe săptămână). Ceea ce mi se pare nebunesc! Sunt eu surprins de mine însumi de condițiile de lucru pe care mi le-am asumat.

Totul ales de mine, bineînțeles, mereu având în cap un singur obiectiv. Banii, câți mai mulți bani. Nu numai că n-am reușit să câștig mulți bani dar mi-am deteriorat și starea de sănătate. Am învățat că e bine să muncești din greu dar APLICÂND O STRATEGIE!

Cine mă cunoaște ar spune “Du-te bă, unde ai muncit tu atât de mult de spui asta?“. N-am nevoie să lucrez 40 de ani ca să-mi dau seama de niște lucruri. Și 2-3 ani mi-e deajuns ca să-mi creez niște valori ca “Nu-ți forța corpul când îți dă semnale că e prea mult” sau când nu e perioada și ai un ritm mai lent.

Relația mea cu munca

Munca era un lucru ce speram să nu-l fac niciodată. Munca părea pentru mine ceva obligatoriu ce trebuie făcut și te face mizerabil. Munca părea a fi ceva ce absolut nimeni nu ar fi făcut dacă ar fi avut de ales între a o face și nu.

Puțin știam atunci ca sunt oameni care se pun entuziasmați la somn și reușesc să adoarmă cu greu fiindcă abia așteaptă să se trezească dimineața și să meargă la locul lor de muncă. Cel puțin cred că există astfel de oameni. Îmi place să cred. Eu n-am cunoscut nici unul, dar astea sunt poveștile pe care le aud despre oamenii care simt că au o misiune și că munca pe care o fac îi ajută să ajungă acolo.

Eu nu pot să spun că dimineața când mă trezesc abia aștept să ajung la locul de muncă (deși sunt momente când da, am momente când aș sta acasă și m-aș relaxa). Dar pot să-ți spun că mi-e mult mai ușor să merg la muncă când am răspunsul la întrebarea DE CE?

Cum văd eu munca

Munca devine ușoară atunci cand face parte din scop-ul tău să fii acolo și rezultatele ei sunt canalizate spre o imagine mai amplă. Simți defapt că muncești pentru tine și pentru viziunea ta chiar dacă fizic muncești pentru altcineva.

Până la urmă nu muncești pentru tine? Pentru pâinea ta să fie pe masă? Îți mai amintești de articolul meu despre consumism? Trăiești și asta presupune mentenanță (aer, apă, mâncare, adăpost…)

Desigur noi nu trăim numai pentru a consuma. Așa mi s-ar părea normal dar…uită-te în jurul tău. Dacă n-ai un scop, o misune, un țel…atunci…pentru ce trăiești? De ce mergi la muncă? Pentru cine?

Eu merg la muncă ca să-mi câștig independența. Ca să pot să iau cât mai multe decizii eu pentru mine și nu altcineva (părinții). Să nu depind de nimeni, să nu fiu o povară dacă sunt capabil să muncesc și crede-mă, pentru a deveni un individ mai bun.

Ce vrei să spui? Ce înseamnă un individ mai bun?

Totul se leagă, totul este un ecosistem. Sistemul mă refer. Fiecare om joacă rolul lui în societate. În mod colectiv, ne susținem unul pe celălalt, fiecare om, unii mai mult, alții mai puțin. Este ușor de înțeles dar am să-ți dau un exemplu.

Muncești ca și barman, plătești taxe la stat, din taxele respective se construiesc drumuri, stâlpi de iluminat public, spații verzi, biblioateci, salariile medicilor și ale profesorilor. Felicitări! Dacă muncești, contribui la tot ce vezi în jurul tău.

Aparte că dacă muncesc contribui și eu la acest aranjament, pe lângă, mă dezvolt ca și om. Munca m-a ajutat să apreciez lucrurile mici în viață ca laptopul de pe care scriu acum. M-a făcut să mă simt competent, mi-a crescut stima de sine și m-a ajutat să învăț să colaborez cu ceilalți. Sunt mai comunicativ decât am fost vreodată.

Oamenii care mă calcă sau se împing în mine uneori inconștienți, le mulțumesc, că există și ocupă locuri de muncă pe care eu nu mă văd cum le-aș putea face și fără de care societata de astăzi n-ar mai fi ceea ce este acum. Mulțumesc constructorilor, mulțumesc profesorilor, mulțumesc fermierilor. Toți oamenii sunt importanți, tu, ești important.

Deasemeni, mă simt într-un fel nevoit să muncesc fiindcă, consum, am 24 de ani, și personal n-am multe posibilități, să stau cu părinții mei nu-i o opțiune viabilă. DAR! pe lângă asta am și o misiune. Eu nu mai sunt doar împins de la spate, sunt împins de la spate și tras in față! Acum primesc viitorul cu brațele deschise.

Cât ar trebui să muncești?

N-aș avea problemă cu asta, sincer, dacă ar fi după mine, nu aș vrea să fac nimic altceva decât să muncesc 24/24, să învăț, să citesc, să mă dezvolt. Dar nu este posibil…îmi pierd concentrarea, devin din ce în ce mai ineficient, simt că-mi pierd mințile și devin depresiv, mai ales dacă nu râd și socializez. Asta depinde de construcția ta, de valorile tale și de motivație.

Cel mai bun moment să lucrezi la cariera ta este acum! Când ești tânăr, pentru ați asigura viitorul. Poți să ieși la întâlniri, să mergi la club și să faci multe lucruri pe care le fac cei de vârsta noastră liniștit, însă rezervă un loc și pentru muncă.

Nu numai că de acolo vine o mare parte din satisfacție în viață (sentimente de competență) dar vrei să fii relaxat în anii ce vin și îți vei mulțumi mai târziu că te-ai apucat devreme să investești în viitor.

Ce-am învățat referitor la muncă?

Joacă-te, după ce ți-ai terminat treburile. Prioritizează munca și apoi distracția. Personal, dacă am ceva treabă și mă distrez înainte să mă ocup de responsabilități simt că mă apasă ceva în piept. Dacă mă distrez după ce termin treaba nu numai că mă pot distra relaxat. Dar și simt acea distracție augumentată de un sentiment de merit.

Este esențial! Să te distrezi, să te odihnești, pe termen lung vei fi productiv. Dar dacă simt că sunt obosit. Iau o pauză, mă întind, fac niște exerciții de respirație însă evit să stau pe telefon, să mă uit la un serial sau să joc un footbal. Odihnă înseamnă efectiv să stai nemișcat și să fi atent la corpul tău, să-l relaxezi și să-i dai o pauză.

Nu amesteca prea tare munca și joaca. Nu trebuie să fi mort de serios dar nici să nu-ți tratezi munca cu seriozitate. Seriozitate înseamnă execuție și rezultate, poți opține toate astea cu zâmbetul pe față și cu o atitudine degajată.

Concluzie

Fără muncă (scop) n-ai să fi fericit, omul își găsește scopul în muncă, muncă pe care el alege să o facă și înțelege pe cine ajută și ce impact are făcând-o. Urmează-ți totuși bioritmul și lucrează intens când o simți dar ia-o mai încet când este nevoie.

Odihna are locul ei de cinste. Întinde-te regulat și lasă-ți corpul să se reânprospăteze puțin fără să faci nici o activitate. Vei fi mai productiv pe termen lung și vei ține stresul la distanță.

Nu amesteca munca cu distracția. Asta nu înseamnă că n-ai voie să te simți bine când muncești, din contră. Însă rămâi concentrat și continuă să progresezi în realizarea obiectivelor tale. Ia-le destul de în serios ca să le atingi dar amintește-ți să te bucuri și de prezent.

Arata-le prietenilor!