Cine ești tu? Cum te cunoaște lumea? Poți fi definit după lucrurile pe care le faci sau după trăsăturile tale de caracter. Mai poți fi definit după reputație, “Mihai este fostul profesor universitar de la facultatea X din Iași“.

Identitatea, ți-o formezi, după preferințe…din anumite cauze, mai precis, experiențe. De exemplu, eu sunt un bloger de dezvoltare-personală fiindcă condițiile vieții mele m-au făcut să fiu nemulțumit de cine sunt și ce am.

Acum gândurile, acțiunile și alegerile mele în viață vor fi influențate de acestă nouă identitate. Am să prefer să citesc o carte în loc să mă uit la televizor, am să prefer să alerg decât să fumez și am să prefer o limonadă în locul unui pahar de whisky.

Identitatea ți-o formezi în conformitate cu dorințele tale, în mod conștient. Identitatea ți-o poți schimba oricând. Defapt e necesar atunci când nu-ți mai servește. Nu vrei să fi “Un rebel care nu respectă regulile” la locul de muncă. Eventual vei fi dat afară, tu probabil nu vrei asta.

Cum arată o identitate formată?

Aseară mă uitam pe trafic.ro, un site unde găsești un clasament cu mai multe siteuri din România. Am găsit câte ceva interesant. În categoria Bloguri, în top se află blogul unui anume personaj numit Dan Epure. Dacă dai click pe nume ți se va deschide pagina Despre Mine. Ai să vezi un exemplu perfect de identitate formată.

Cu ce te ajută o identitate?

O identitate te ajută să creezi un anume magnetism care atrage locurile, obiectele și oamenii care rezonează cu preferințele acestei identități. Bat pariu că Domul Dan Epure se așează la masă într-un local select cu oameni care discută despre proiecte educaționale și în nici un caz într-o crâșmă cu oameni care se victimizează și dau vina pe stat că lor nu le merge bine.

În funcție de ce identitate ai tu în momentul acesta, fie o să-l simpatizezi pe Dan Epure fie ai să simți antipatie față de el. Sau ai să fi neutru, există și posibilitatea asta, dar la cât de polarizați suntem e puțin probabil. Noi ca oameni creștem și pe măsură ce o facem ni se schimbă preferințele. Asigură-te că identitatea ta e actualizată și atrage condițiile pe care le dorești și ți se potrivesc.

Cum îți formezi o identitate?

Aici este unde vroiam să ajung și ce-am scris până acum a fost introducerea a ceea ce urmează să scriu. Dacă scrii “Who am I?” pe Google printre primele rezultate ai să găsești articolul pe care urmează să-l traduc aici.

Am să ies în față și am să spun că acest articol NU îmi aparține deci nu l-am scris eu. Toate drepturile merg autorului, Kira Keulemans, o persoană care pare că s-a angajat intr-o călătorie spirituală de ceva timp.

N-am găsit prea multe detalii despre autor (nici n-am căutat prea mult) dar găsesc cuvintele pe care le-a scris foarte utile și mi-am propus să le împart și cu tine. Acum urmează traducerea. Puteți găsi articolul original aici dacă sunteți interesați.


Cine sunt eu?

Și cum încep să găsesc răspunsul la această întrebare?

‘Cine ești tu?’ a întrebat omida.

Asta nu era o întrebare încurajantă pentru a începe o conversație.

Alice a răspuns, cu timiditate, ‘Eu…abia știu, domnule, doar în prezent…cel puțin știu cine ERAM când m-am trezit azi dimineață, dar cred că m-am schimbat de câteva ori de atunci.

-Aventurile lui Alice în Țara Minunilor, de Lewis Carroll

Eram persoana care trecea pasiv prin viață. Treceam prin rutine pe pilot automat. Eram pasagerul care doar trecea, inapt să vadă prin ceața durerii cu care era familiarizat. Mi-a dat o identitate prescrisă, care îmi dicta cum trebuia să vad lumea și pe mine însumi. Derulăm înainte cu câțiva ani, în mijlocul unei crize psihologice, am decis să porensc într-o călătorie către descoperirea personală. Mi-am propus să-mi stabilesc un scop, să fiu concis și să spun adevărul cât pot eu de bine. Această misiune inpunea descoperirea răspunsului a uneia dintre cele mai fundamentale întrebări în viață: cine sunt eu și cum încep să găsesc raspunsul la această întrebare?

Am crezut că voi găsi indicii în persoana care obișnuiam să fiu. Așa că am început să adun rămășițele unui trecut profund fragmentat al trecutului. Am dezgropat aspectele unei vieți cândva traite și am analizat cu grijă fiecare bucată pentru a conecta un fir între recut și prezent. Îmi căutam cu disperare să-mi ofer vieții o unitate și un scop. Dar cu cât căutam mai adânc, cu atât mai pierdut mă simțeam. Nu mai recunoșteam persoana ce eram cândva, ea era rigidă, sub straturi grele de traumă acumulată. Nu mai recunoșteam persoana care eram dar asta nu însemna că eram pierdut. Am scos la iveală straturi a unei identități care și-a servit scopul la momentul respectiv, dar nu mai era folositoare pentru prezentul mod de a fi în lume. Prin procesul descoperirii de sine, am învățat că nu m-aș putea pierde niciodtă cu adevărar fiindcă sinele poate fi orice numai constant și static nu. Să mă regăsesc implică o stare perpetuă de recapitulare ca cea a fenixului. M-am găsit realizând în primul rând că n-am fost niciodată pierdut.

Deci de unde încep?

1. Crează-ți o identitate

Începe cu tine însuți. Ai grijă de tine. Definește cine ești. Șlefuiește-ți personalitatea. Alege o destinație și articuleazp-ți ființa.

– Dr. Jordan B Peterson, 12 Reguli pentru Viață: Un Antidot pentru Haos

Un exercițiu sugerat: Am început prin a îmi pune întrebarea, care sunt calitățile pe care le admir într-un om? Răspunsul a conturat un ideal pentru a aspira către și un contra-ideal de care să stau departe. Dr. Jordan B Peterson a propus o idee pe care am prioritizat-o cu o importanță critică. Am decis cine vreau să devin și apoi am țintit, cu mintea doar la acel lucru. Asta am decis după termenii mei, m-am asigurat că aveam să aleg un ideal care îndeplinește rolul a ce înseamnă un ideal pentru mine. M-am gândit după următorii termeni: să așez lucruril așa cum am nevoie să fie și să fiu persoana care am nevoie să fiu, apoi mi-am imaginat cum ar arăta asta. Contemplând serios la raspunsurile acestor întrebări, am creat continu un ideal la care să aspir. Încetul cu încetul acel ideal a început să se cristalizeze, era timpul ca eu să ard lemnul uscat.

2. Arde lemnul uscat

Adevărul este ceva ce arde. Arde lemnul uscat. Și oamenilor nu le place să ardă lemnul uscat pentru că sunt compuși din 95 la sută lemn uscat. Să arzi lemnul uscat înseamnă să elimini toate elementele din tine care nu-ți mai folosesc în urmărirea scopurilor tale. Pe măsură ce faci asta, te formezi în ceva ce poate face față tragediei vieții și acționezi ca o rază de lumină pentru lume. Așa că lasă moartea a ceea ce nu-ți este folositor să se întâmple și asteaptă renașterea ta.

– Jordan B Peterson

Deasemeni, acest pas vine cu un set adițional de întrebări. Pentru a arde lemnul uscat a fost necesar să mă întreb: ce ar trebui să iau cu mine în continuare și ce ar trebui să las? Ce anume nu mai este aliniat cu preocupările cărora le dau valoare? Am rămas știutor faptului că cu cât ardeam mai mult lemn uscat, voluntar, mai puțin se aduna în jurul meu, era și cu atât mai ușor pentru mine să merg înainte.

3. Înbunătățește calitatea acțiunilor tale

Suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența, ca urmare, nu e un act, ci un obicei.

– Will Durant

Aceasta nu este o treabă trivială. Ținta mea era să dezvolt obiceiuri bune prin schimbări mici (micro-rutine). Făcând asta, speram sp maximizez calitatea vieții mele în așa fel încât mă va benificia pe mine, prietenii mei, familia și comunitatea.

Exercițiu sugerat: M-am întrebat, dacă ar fi să-mi fac viața în așa fel încât să mă mulțumească că exist cum ar arăta? Am început apoi să-mi notez o săptămână care mi-ar place cu adevărat să am. Asta implica să curăț fiecare aspect al vieții mele: sănătatea mentală, dieta, somnul, relațiile, cariera, exerciții. Nu aveam să includ o experiență, decât dacă avea să fie productivă, să aducă bucurie și sens în viața mea

4. Examinează-ți fricile

Ceea de ce am nevoie cel mai mult se găsește mereu unde vreau cel mai puțin să mă uit. Absolut tot ceea ce trebuie să găsesc se află în tot ceea ce-mi este frică. Acest pas a fost despre descoperirea a ceea ce îmi era frică pentru a recupera și reintegra acele elemente reprimate ale sinelui în personalitatea mea. Acesta implică un efort conștient de a nu mă abate din calea mea din cauza ficii. Exprimat mai clar, asta înseamna că dacă ceva intervine și îmi este fică de acel ceva și mi-ar compromite călătoria ar trebui s-o confrunt. Cheia era să mă eliberez de frică, trecut, prezent și viitor, în bucăți mici, ușor gestionabile. Am venit cu o strategie de abordare și sperând că într-o zi în viitor, măiestrie.

Suggested exercise: Mi-am examinat fricile, adânc și deliberat. M-am întrebat cu onestitate: de ce anume î-mi este frică? ce anume evit? ce eșuez să-mi dezvolt?

Pot să spun cu mâna pe inimă că acești pași au fost inestimabili în călătoria mea de a găsi răspunsuri la una dintre cele mai fundamentale întrebări ale existenței umane. Au fost o sursă de confort și repaus, un ponct pe hartă când mă simțeam pierdut și rătăcit. Dorința mea pentru tine, e ca ele să devină, și pentru tine.

Sinele este un ansamplu colorat eferal de experiențe. Singurul lucru pe care-l putem face este să trăim prin aceste schimbări cât mai sincer.


Părerea mea personală despre articol

Tradus mo ta mo din engleză în română e…grav…s-a alterat foarte mult înțelesul lui și nu știu ce vei înțelege din el. Aș aprecia foarte mult dacă mi-ai lăsa un comentariu în care îmi spui ce-ai înțeles din articol. Între timp să-ți spun părerea mea.

Nu rezonez maxim cu ce a spus dar mi-a plăcut abordarea lui metodică a problemei. După stilul scrisului pot chiar să presupun că nu a făcut ce și-a propu ci mai degrabă ceea ce a scris și-ar fi dorit să se întâmple. Nu neg totuși că unele părți le găsesc valoroase.

De exemplu, mi-a plăcut foarte mult când a spus că în căutarea lui de a-și forma un ideal s-a gândit la care sunt calitățile pe care le admiră el cel mai mult într-un om pentru a le integra și pentru a se ține departe de ceea ce este opus acelor calități.

Criza de identitate

Un alt lucru care mi-a plăcut este sinceritatea lui față de faptul că a avut o criză de identitate. Cum am avut și eu de altfel. Probabil și motivul pentru care am citit articolul până la capăt a fost să văd experiența altcuiva în privința subiectului.

Criza de identitate e momentul când nimic din ceea ce făceai nu te mai interesează sau nu ți se mai pare important. Să spunem că obișnuiești să cânți la chitară și dintr-o dată nu ți se mai pare interesant și nu ști ce să faci cu timpul tău, doar că această criză de identitate înseamna că TOT ceea ce faci nu mai are importanță.

Cunosc cel puțin doi oameni care au avut astfel de trăiri și acum sunt niște oameni cu totul diferiți, în sensul bun al cuvântului fiindcă sunt niște oameni magnifici. S-au reinventat. Sunt mult mai buni cu oamenii din julul lor, mai înțelegători și caută să aibă un efect pozitiv în lume.

Dacă treci prin momente descrise aici te asigur că ceea ce pare un blestem e defapt o binecuvântare deghizată. Teoria mea este că psihicul se maturizează, atingi o nouă stare de conștiință. E un proces natural. E ca și cum ai împlinit 18 ani și câștigi niște beneficii odată cu asta. Astea sunt durerile creșterii.

Concluzie

Formează-ți o identitate pe baza dorințelor și valorilor tale actuale. Renunță la lucrurile care nu-ți mai servesc. Fă toate astea prin a-ți adresa întrebări: Care sunt calitățile pe care le admir într-un om? Ce anume aș putea face pentru ca viața să merite trăită? Ce anume nu-mi servește în a deveni acea persoană?

Urmează-ți calea, și când ceva intervine între tine și idealul tău de care îți este frică confruntă-l fiindcă provocarea face parte din ceea ce este necesar să se întâmple ca tu să-ți atingi idealul. Toate cele bune! Blesses on you!

Arata-le prietenilor!